Interviu: cum a scalat un producător de mobilă din Bălți la export în 6 țări

Începutul: un atelier și patru oameni

„Am pornit cu patru oameni și o singură comandă recurentă de la un magazin local. Nu aveam un plan de export, aveam un plan de supraviețuire”, spune fondatorul, care ne-a primit în hala de producție din Bălți.

Primii doi ani au fost despre calitate constantă și livrări la timp. „Am refuzat comenzi pe care nu le puteam onora bine. A fost dureros atunci, dar reputația s-a construit exact din acele refuzuri.”

Compania a crescut de la 4 la 140 de angajați în șase ani.

Saltul la export

Momentul de cotitură a venit la un târg de mobilă din România, unde fondatorul a mers fără stand, doar cu un catalog și mostre. „Am plecat cu două contacte serioase. Unul a devenit clientul care ne-a dus în UE.”

„Sfatul meu pentru oricine vrea la export: mergi fizic la târguri, chiar dacă e scump. O comandă de export se semnează greu prin e-mail și ușor la o cafea, după ce omul ți-a atins produsul.”

Deciziile bune și eșecurile asumate

Cea mai bună decizie, spune el, a fost investiția într-o linie CNC, cofinanțată printr-un grant de retehnologizare. „Ne-a dublat capacitatea și ne-a scăzut rebutul sub 3%. Fără grant, am fi făcut-o cu doi ani mai târziu.”

Cea mai grea lecție a fost capitalul de lucru. „La prima comandă mare de export am fost la un pas de blocaj financiar. Produceam pentru 90 de zile de plată, dar furnizorii voiau banii în 30. Am învățat pe pielea noastră ce înseamnă un cashflow prost planificat.”